Friday, November 6, 2009

Ton chemin

Después de estos 4 años, de largo camino sembrado por varipintos individuos, he llegado.
Reconozco que me esperaba algo mas. Tal vez un salón bien amueblado con piezas clásicas, una surtida estanteria con las obras universales, una elegante chimenea y una piel de oso siberiano en medio como guinda del pastel.
Pero no, lo que ahí había no era ni de lejos eso, ni tan siquiera se parecia al desordenado salón de unos jóvenes estudiantes bohemios, era mas bien una gran espiral , una espiral ensordecedora que una vez te absorbe te insensibiliza y te transforma en un autómata, sustituye tu sangre por Nada, te vas disolviendo poco a poco hasta que desapareces a pesar de que por ahí pulula un ser antropomórfico que se parece a ti y tu lo ves desde fuera, al principio te asombras de lo que hace pero lo vas viendo cada vez desde mas lejos , alargas la mano pero en vano, no hay nada, todo alrededor son puntos negros y blancos.
Puff.. ¡¡Menos mal que era una pesadilla!! ..¿o no?…

Posted by NEFY at 13:34:24 | Permalink | No Comments »

Sunday, March 8, 2009

Para las muy especiales

Posted by NEFY at 14:31:41 | Permalink | No Comments »

Friday, February 27, 2009

Quote

“Todos ven lo que tú aparentas; pocos advierten lo que eres.”
Posted by NEFY at 00:25:46 | Permalink | Comments (3)

Monday, November 24, 2008

Today, happy I am

Tengo mis sentimientos guardados en el bote de las galletas.
Posted by NEFY at 19:13:54 | Permalink | Comments (2)

Wednesday, October 22, 2008

Singur, singur

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur…

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Si de-atâta vreme
Nu stie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Va ramâne voua
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

E una din acele zile care ploaia nu se opreste, in care privesti pe geam si vezi un oras in letarg, multe ganduri strabat mintea dar un singur simtamant se impune, singuratatea.

Posted by NEFY at 11:33:49 | Permalink | Comments (2)

Monday, September 1, 2008

Momentos

Una suave brisa entra por la ventana, trae olor a final de verano, la mirada está perdida en un punto del techo, tu piel brilla con la luz tenue de la farola de la calle.

La brisa fria ha llegado hasta mi, puedo oler el Madrid seco, el contraste de temperatura, tu piel rozando la mia, es como un sedante, poco a poco todo lo que hay fuera de esas cuatro paredes va desapareciendo, oscuridad, ya solo siento tu aroma.

Posted by NEFY at 15:22:18 | Permalink | Comments (1) »

Friday, August 22, 2008

Romanie, Romanie

Sunt de aprape 2 luni in Romania, multe lucruri s-au intamplat de atunci, unele chiar mau determinat sa nu mai ma intorc in tara asta o perioada indelungata. Astazi ar fi trebuit sa fiu in Madrid dar din cauza accidentului de la Barajas zborul meu a fost anulat lasanduma in aceasta tara ostila. Cred ca soarta mea e sa ma intorc intr-un final cu autocarul, experienta constructiva :D
De moment inspiratia mea tot disparuta umbla, poate o recuperez in autocar, hihi.
Posted by NEFY at 09:00:05 | Permalink | Comments (2)

Sunday, August 10, 2008

Sleeping Sun

alt : http://www.youtube.com/v/gmDWvGKLzBE&hl=es&fs=1&rel=0&color1=0×3a3a3a&color2=0×999999&border=1

Las nubes se cierneen sobre este dia gris sumiendo en un trance sicodelico al mismisimo Morfeo

Posted by NEFY at 11:50:50 | Permalink | No Comments »

Friday, July 18, 2008

Singurătate

Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a ţesut painjiniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învălişul
De la cărţi ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui!

Dar atuncea, grieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Căteodată… prea arare…
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa…

Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.

Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n g
ură.

                                               Eminescu, 1878

Posted by NEFY at 10:19:14 | Permalink | No Comments »

Tuesday, July 15, 2008

Porque lo dejaría todo

Posted by NEFY at 12:18:54 | Permalink | No Comments »