27/04/2007

Bestrafe mich

Aceasta e exteriorizarea sentimentelor unui prieten carui nume nu voi spune.

Mi sa parut interesanta forma in care exprima ce simte, dar opinia personala o tin pentru mine.

 

"Amica mea

Oh, amica mea, stiu care ti-e oful, temerea. Cunosc si inteleg indeajuns de bine momentele de incertitudine prin care treci. Da, amica mea, te intrebi daca nu cumva iubirea pe care i-o daruiesti iti este intoarsa numai pe jumatate, daca inima lui nu da tot ceea ce ai vrea sa primesti. Tu dai totul, fara sa astepti, numai ca din cand in cand te intrebi intristata daca zambetele lui sunt la fel de indragostite ca ale tale, daca pulsul lui se accelereaza ca si al tau la vederea unei fotografii, sau a unui loc al vostru, sau a ta… Ti-ar placea sa-l vezi infiorat de vreo amintire comuna, dar imaginatia ta nu-l poate zugravi asa: confuzia ta plina de speranta se indoieste totusi… El nu te iubeste la fel. Alungi gandul, amica mea, incercand sa te imbeti, cum se zice, cu apa rece, apa cu gheata… Dar stii, pe inserate, cand te intinzi in patul tau, ca el mai are ochi si pentru altele, gandurile ii sunt ca pasarile calatoare. El cere ceea ce nu are sa dea, el fura de unde nu are dreptul nici sa priveasca. Amica mea, oricum, tu il intelegi, il ierti anticipat, sperand ca vreodata se va schimba. Dragostea ta, crezi, este suficienta pentru a tine vii doua focuri, asa gandesti in momente de mare optimism, sau cand il tii pur si simplu de mana, pentru ca tu speri cu o inima pura intr-o mare iubire, unica, extraordinara. Dar oare sa fie asa? Si el cunoaste toate ce-ti scriu, mai bine decat mine, isi doreste poate mai mult decat mine o iubire daruita, completa, face, mai mult decat mine. Dar pur si simplu nu poate... Ii lipseste un gest, un clic secret, o sclipire, o scanteie, se blastama, se jura, se chinuie sa le aiba, dar in zadar. Pofta niciodata nu vine mancand, iar ochii se bucura de mai intai de aratarea mancarii, iar el nu a descoperit in tine diamantul de mare pret. El te valoareaza pentru ceea ce esti, te apreciaza pentru ceea ce poti, te iubeste, intr-un fel pentru ceea ce simti, pentru ceea ce dai. Dar nu se aprinde de dorul tau fiind departe, nici nu-i suspina cugetul dupa cautarile tale. El nu simte pentru ca nu poate, te iubeste mai mult cu mintea, la modul dorit, dezirabil, al unui “trebuie” cand plin de mila, cand plin de compasiune de sine si doruri etice. El da tot ce poate dar ceea ce da este mai mult o raceala artificiala decat o iubire pasionala. El isi roaga zeii sa-i aprinda de tine, dar pamanescul il trage catre jos. Picioarele lungi si sanii albi ai pacatului il imbie mai mult decat curgerea intima a bunatatii tale. Ceea ce iti arata, prin gesturi pe care le-ai inteles la inceput ca fiind nenaturale, sau bruste, amintite anume, gesturi de o oarecare afectiune obligata, acum iti par, orbita, sclipiri ale unei aprinderi. Nu sunt asa, amica mea, tu meriti mai mult. O iubire completa, o daruire totala: tu le meriti! Caci inima ta e curata si sufletul tau e bun, sacrificiile tale sunt mari pentru si din iubire. Prietenia lui este ca alarma unui ceas pe care si-l potriveste din cand in cand, pentru a nu te uita. El are boala celui caruia nu-i e foame niciodata dar mananca la ore fixe, dozandu-si mancarea, pentru a nu muri. Pasii lui se indreapta spre nicaieri, caci sensul lumii lui sunt simturile. El nu mai crede in nimic. Pasii tai sunt increzatori si plini de speranta, caci te indrepti spre caile ceresti. In el inima nu mai bate decat cu cablurile ce o leaga artificial, in tine zvacneste puternica pofta de viata, dar nu orice viata: iti doresti iubire caci poti oferi iubire. Amica mea, curand vei fi ca el, te vei transforma in reflectarea nemaisimtirii lui. Vei uita treptat ce inseamna bucuria de a mirosi o floare sau de a saruta cu ochii limpezi. Te vei murdari de noroiul platitudinii, al vietuirii pur si simplu, fara scopuri, fara trecut, fara speranta. Inima ta se va conecta, alaturi de a lui, la aparatul obligatiei de a trai, fara a sti de ce.
Revino-ti, amica mea! Uita-l pe el si lasa-l. Nu-i lua in seama plansul, caci lacrimile lui sunt egoismul singuratatii nu al iubirii… Te va sterge din el cu repezeala si nici macar nu va avea curajul sa se supere pe tine. Nu va putea! Aminteste-ti, el nu simte! El nu poate simti, el nu poate uri, el nu poate iubi…
Numai eu cunosc frumusetea ta si o apreciez, amica mea. Numai eu te pretuiesc cu iubire, daruire si intelegere. Dar stiu, amica mea, ca roata se invarte la nesfarsit… Nu exista justitie si cu atat mai putin i se face dreptate iubirii. Nimeni nu sufera pentru ca merita. Deja simt – si ma ascund in simtiri, legandu-ma orbeste sa ma-nsel – ca te iubesc cam cat il iubesti tu pe el. Si totusi, niciodata nu voi inceta sa te astept, niciodata nu te voi uita. Caci viciul este emanarea noastra cea mai umana si din lanturile acestea nu vreau sa scap. Daca am fi impreuna, amica mea, ceea ce am scris eu despre el, ar sti altii despre tine… De aceea ma indepartez si te las, caci nimic nu se poate schimba. Nimic nu este decat cum trebuie sa fie, iar tot ceea ce se intampla nu este decat pentru ca asa s-a putut intampla, iar niciodata altfel. Candva, eliberata, intr-un tarziu, cu ochii deschisi ma vei vedea. Poate vei fi batrana pe-atunci dar imi voi pastra inima aprinsa pentru ca dragostea mea sa arda puternic oricand. Tu ma vei iubi pe mine ca intr-o revelatie tarzie iar eu voi fi al tau. Si asa, intr-o ultima ora a unei singure zile, ne vom stinge nostalgici, din amor, ca doi ibovnici uitati de lume, de timp si de ceruri, multumind pentru onoarea ce ne-a fost harazita de a cunoaste macar pentru un ceas, dragostea deplina, buna si dumnezeiasca, iubirea intreaga, curata si eterna. Si chiar batuti de trecerea anilor vom reinvia in puritate pentru o ultima clipa. Da, eternitatea unei ore… Speranta nu va muri, picioarele mele vor merge sprijinindu-se pe toiagul cu care am desenat in nisip numele tau… Nu, nu l-a sters vantul. Caci vantul este prietenul meu cel mai bun iar dragostea mea se misca, nevazuta, ca adierea lui. Te-astept, amica mea si nu ma satur sa ma gandesc cum vreodata, fruntile noastre se vor lipi, soptindu-si printre lacrimi amorul cu care viata mea ar vrea sa se incheie…"

Posted by NEFY at 00:04:29 | Permanent Link | Comments (0) |

19/04/2007

¡¡¡A la carcel vieja asquerosa!!!

Leo asombrado en el periodico que una "adorable" ancianita inglesa es condenada a 6 meses de carcel por molestar a los vecinos.Me picó la curiosidad y decidí investigar un poco(entiendase, buscar en google :D)

Pues la tal vieja asquerosa, durante 10 años no habia hecho mas que incordiar a los vecinos de la otra mitad del adosado con motivo de una supuesta fuga de agua, hay que ver lo k hace el aburrimiento.

Según explicó la acusación durante el juicio, Evans llamaba constantemente prostituta a su vecina y le decía a la hija de ésta, de 13 años, que era una bruja e iba a echarle un mal de ojo y matar a su perro, además de pegarles con el bastón.

Pues nada, que el juez la ha condenado a 6 meses de prisión, y ahora han puesto una apelación para que la pobre y débil ancianita no vaya al trullo.Pero vamos a ver, si la muy warra tiene fuerzas para molestar y golpear con el baston, por que no para recojer el jabón del suelo de la ducha del baño? jeje, que malo soy.. !k se pudra en la carcel!

 

Posted by NEFY at 16:34:16 | Permanent Link | Comments (0) |

18/04/2007

"¡¡¡A ver si te enteras que son 50 megas!!!"

Segun parece vamos a seguir los pasos de otros paises mas desarrollados desde el punto de vista de internet y vamos a tener pronto a nuestra disposicion una conexion de nada mas y nada menos que 50 modestos megas.Aunque conociendo a los proveedores españoles, esto significa realmente la mitad. Este es el articulo que habla sobre ello en --adsl4ever--

"La Comisión del Mercado de las Telecomunicaciones (CMT) tiene previsto iniciar la consulta pública sobre la implantación de las redes de nueva generación capaces de dar velocidades de 50 megas entre finales de este mes y comienzos de mayo, afirmó ayer el presidente del regulador, Reinaldo Rodríguez.

El objetivo de esta consulta es que todos los agentes implicados -instituciones, estamentos públicos y privados, universidades, usuarios y las propias operadoras- puedan expresar su opinión al respecto. Una vez concluido este proceso, que durará entre un mes y un mes y medio, la CMT elaborará un informe con propuestas para el Gobierno.

Estas redes suponen un cambio tecnológico, ya que las actuales infraestructuras de cobre tienen unas limitaciones físicas para dar un ancho de banda superior a 20 megas, por ejemplo. Con las nuevas redes se dará tecnología VDSL, que permite una velocidad de 50 megas y televisión de alta definición. La polémica sobre esta infraestructura es si debe regularse y si Telefónica debe dar acceso a ella a los rivales.

El responsable final de la regulación será el Gobierno, y el Ministro de Industria, Joan Clos, adelantó ayer que abogará por un consenso que respete las inversiones y los precios. "

Si claro, los todopoderosos precios, si ya os habiais ilusionado, esperad unos cuantos años para poder pagarlo.

Posted by NEFY at 22:21:12 | Permanent Link | Comments (0) |

16/04/2007

Verdad de la buena II Segunda parte(por Luis Alcantara)

Sigo con algunas de las frases célebres de nuestro profesor de ética:

 

-A mi ningun comunista me da lecciones de moral.

-La iglesia católica ha realizado una labor maravillosa en Sudamérica.

-Te vas a tragar lo que te de asco y mas cosas que te vas a tragar.

-Los pezones podridos son debidos a moldavos que ejercen sin licencia de cirujano.

-EL AMOR ES UNA ESPINA CLAVADA(estoy de acuerdo)

-Un borracho sabe que si conduce y atropella a alguien, como Farruquito, tendrá que bailar hasta la abuela para cubrir los gastos.

-Cuando estaba en Casturdiales y en Murcia tenia pesadillas porque veía el instituto por la ventana.

-Yo no quiero ser de religion musulmana porque no me quiero privar del jamón.(lo dijo sin venir a cuento de nada)

-Mi gata no me deja besarla. 

 

Posted by NEFY at 19:33:03 | Permanent Link | Comments (0) |

13/04/2007

Verdad de la buena I Primera parte (por Luis Alcantara)

En el transcurso de estos dias voy a ir rememorando frases celebres de El inmejorable profesor de filosofia, Luis Alcantara:

- A veces soy comunista, que les expropien todo, pero yo me quedo con mi negocio.

-Los seguros no tienen alma.

-Hace años salia con una chica que tenia un hermano gemelo, si hubiese sido una hermana me hubiera hecho el confundido.

-Lo que dejes a tus sobrinos mejor gastatelo en vinos.

-Yo solo jugue en Las Vegas y tengo fotos para demostrarlo.

-He vendido de todo menos condones.

-Tú (David Mesegar), no te sientes como una mujer en mis clases.

-Mi madre sufrio mucho con mi parto.

-Los ordenadores y cajeros automaticos son malignos.

-Yo veo a todos los chinos iguales, no se diferenciarlos.

-Yo nací dulce.

 

 

 

Posted by NEFY at 16:31:40 | Permanent Link | Comments (1) |